cel mai prost revelion

urmatorul revelion il voi face cu cel mai bun prieten al meu si atat . in mijlocul campului din comuna hemeiusi . mi-am dat cuvantul de onoare . altceva n-am de adaugat .

cum mi-am petrecut 5 ore aproape de nirvana

Daca voi fi , sau sunt deja indragostit de tine , mai intai ti-o voi demonstra si apoi ii voi da glas .
Ce vreau , ce-mi doresc , de cele mai multe ori ma face sa ma simt bine . Incertitudinea poate fi si fertila ? Da-mi voie sa fiu mai clar . Daca nu stiu in ce stadiu ma aflu , la ce nivel , poate iesi ceva productiv din asta ?

Stau cu singura( deocamdata ) poza scoasa , cu noi doi , in fata si-mi stapanesc cu greu dopamina-ocitocina-vasopresina si hormonii si abia astept sa te imbratisez din nou , sa te pup si ... treaba mea .
Miercuri seara spre casa , pasesc agale pe patinoarul trotuar si-mi zic : stai putin . ma uit in sus , mai fac cativa pasi si-mi spun ; ia staaaaai oleaca si ma uit la varful pantofilor . 7 pasi mai tarziu gandul prinde voce : ce naaaaaiba ?
O seara petrecuta in alta seara . Mirosea a salcami , a soc , a tei . Miercuri tocmai transgresase intr-o zi din 2003 .
Mai traisem senzatia aia gingasa .
Sunt esecuri in viata care raman cu tine , nu le poti masca cu farduri . Si apoi , sunt succese ( da buzata analfabeta si europarlamentara , asta e forma corecta ) ... pe care le uiti , sau crezi ca le-ai uitat , pentru ca esti modest si vrei sa tii minte doar ce trebuie corectat la tine , restul lasandu-l in seama prietenilor .
derulam de la inceput .........
ora 21:00 . Film . Old Dogs . Ea a juns la 20:45 , iar eu punctual , am intarziat 15 minute . Da , ce e? Sunt punctual . De fiecare data intarzii un sfert de ora . randul 7 , locurile 7 si 8 , fix langa 2 ragazzi simpatici . ( gloantele mor de foame pentru ca nu se hranesc din sangele vostru bai ) Apropo , baieti de baieti ce sunteti : pana si oglinda mea se imbraca mai bine ca voi . Si pentru ca am pastrat amintirea voastra vie , ghirtoilor , colonia e pentru dupa dus ... nu in loc de dus .
Ne-am indulcit cu putin angelli de afine , ne-am tinut de brate ca 2 mosneguti cu artrita , moment in care am observat ca purta decolteu . La educatia primita de mine , eu stiu asa :
o fata cu decolteu e ca o eclipsa ... e frumoasa , o poti vedea gratuit , dar sub nici o forma n-ai voie sa te uiti direct la ea . Dupa film , pe un ger savuros ne-am plimbat corpurile plapande pe gheata ce ma facea sa-mi injur primarul de mama . In dreptul curtii de apel era o balta . Lucrul cel mai firesc . Eu pantofi italieni , rezistenti , iau in brate faptura dragalasa sa o traversez . Clasic .
Orice baiat ar fi facut-o . Si ea , strengarita mi-a pus mainile la ochi si .... si ..... si .....ioi / m-a sarutat frantuzeste .
Cred ca alaturi de visul cu miky si victoria lui dinamo cu slovan liberec , sunt cele mai memorabile ( pe viata ) momente din 2009 .
Sunt sigur ca sunt mii , sute de mii de cupluri care au avut momente si mai tandre , dar sunt la fel de convins cu C , ca nu s-au simtit la fel de bine ( cu fluturasi , genunchi care nu ma mai ascultau si cu un val de caldura ) . Traversam pana in parcul catedralei . Doar in pantecele mamei am stat mai mult timp lipit de o persoana decat in aceasta frumoasa si rece ( ca Edward Cullen ) seara . In brate , imbratisari , pe genunchi , de mana , de mana in buzunarul gecii sau al pantalonilor , in maneca de la puloverul ei .
Am vrut sa fac poze , dar tradare ... tradare ... tradare ... de 3 ori tradare . Acumulatori consumati . Ne-am asezat pe o banca , in mijlocul parcului , cu vedere direct la instalatorul de umbre (luna) . Ma gandeam la o reprofilare de meserie : as fi putut sa fiu alpinist al varfurilor degetelor sale / scafandru in adancul bratelor ei / arheolog al gandurilor omuletului limba .
M-a incalzit ( din nou) cum a stiut ea mai bine , mama ei de geaca scumpa cu fermoar ieftin .
Cand fularul meu ii servea drept perdea inmiresmata pentru chip... vorbeam cate in luna si in stele / despre baieti , interviul lui duchovny din playboy , fete , romeo fantastik , radiouri pirat , un baiat care patina , covasna-brasov si despre scoala .
Aveam impresia ca , desi timpul trecea absent , replicile vorbelor ei formau per total o fraza ce rezuma intreaga noapte : Sa ne grabim , acusi se face dimineata si trebuie sa ne trezim din vis .
Dupa ce-am inghetat suficient , s-a tras cu mine pe gheata pentru ca mai apoi sa o zbugheasca la fuga . Am iesit din mine ca sa ma ascult ... dintii imi clantaneau in gura . Deci imi era frig . Pe langa casa de cultura imi spunea ca ii plac hainele in vitrina dar nu si cand vrea sa le cumpere . Da , o patisem si eu . S-a mai uitat la niste jambiere ( eu insist ca se numesc genunchiere )
Zambetul e culoarea afectiunii . Si incercam comunicare non-verbala . Nu stiu daca mi-a iesit ... dar nici nu vreau sa stiu .
In parcul Cancicov am intrat pentru a 5 sau a 6 oara . Cutuuuu
Mirela e imblanzitoare de caini . clar .Stiu ca prin faptul ca , cainii o plac ( si astia simt oamenii buni) e inca o confirmare pentru mine ca are un suflet curat . Dupa ce l-a mangaiat pe Grivei , m-a intrebat daca mai vreau sa o tin de mana . Cel mai bun raspuns posibil : daca pe tine nu te deranjeaza ... pe mine de ce m-ar deranja ?



Emotiv ca si cum as fi pus mana pe jurnalul intim al unei prostituate ... ( metafora ) am ajuns in locul in care ne-am batut a treia zi de craciun . Mi-a aratat un truc cu craci intre craci ... ca in armata ( or fi invatat-o moldovenii de la covasna) . Ne-am sarutat din nou frantuzeste ( ioi ce-mi placea) . Un pic surprins ca nu ne mai pupam , ci sarutam , m-am lasat pe spate la pamant . mi-a placut la nebunie cand mi-a spus : da cine a spus ca s-a terminat ... ? continuandu-ne sarutul .
Uitandu-ma la cat de multe detalii tin minte de miercuri seara , ma gandesc ca daca mi-ar fi ea profesor de orice , as retine mai usor .
Ne-am mai plimbat putin in drumul spre iesire . Pe drum am vorbit de revelion , despre faptul ca n-am sa vreau pupiq de la revedere . corect . N-a fost . A fost al 4-lea sarut adevarat .
Cu o ora si zece minute ramase pana in 2010 (ora la care scriu) mai am de transmis 2-3 ganduri si fug in centrul orasului .
Mirela , cand mi-e frig doar nu te astepti sa stau cu mainile in san , indiferent ( intelegi tu)
si inca un penultim mesaj , care , ca o glosa incheie perfect aceasta prima postare din 2010 : Istoria se repeta pentru ca nu are tinere de minte . daca intelegi si intelegeti asta ... e tot ce mai aveam de spus ... aaa , si pentru cei ce vor sa-mi reproseze aceasta postare : uitati-va pe net... e cam multa rautate si prea putina dragoste !

in prima , a doua si a 3 zi de craciun

Am venit . Sunt eu baiatul viselor , din nou pe aceeasi cale virtuala . De aia e Bill Gates miliardar inca . Avem cu totii calculatoare si internet . Simt cum sarbatorile au din ce in ce mai putina insemnatate pentru mine . Si nu pentru acelasi motiv pentru care patriarhia romana a declarat ca insemnatatea craciunului e aproape extincta , si ca , consumerismul a pus monopol pe sarbatori . Poate pentru ca : nu mai merg cu colindul , nu ma mai uit la Nae Lazarescu si Vasile Muraru , la Stela Popescu si Alexandru Arsinel , la Piersic , la Jean Constantin . Instalatiile de brad nu le mai descalcim ... si daca sunt arse mai mult de 3 becuri din instalatie , nu le mai schimbam ci cumparam direct alta . deh... romania europeana . Ciao traditii . Unchiul meu de la politie ( de la care luam bradul ) a iesit la pensie iar noi nu mai impodobim decat un brad . Cadourile sunt de valoare mai mare , dar doar materiala nu si sentimentala . Daca cineva crede ca ma bucur mai mult la un parfum armani decat la un pistol de cowboy ... nu ma cunoaste .
Anul asta mai multi dragi si drage de-ale mele s-au imbolnavit . Pentru adi micu am cumparat pastile in noaptea de ajun pe la ora 23:00 ( bine ca farmacia 1 era deschisa )



De ajun cea mai entuziasta colega a mea , cea mai inteligenta si de buna-cuviinta colega cat si colega mea preferata au venit sa ma colinde la modul cel mai profesionist cu putinta . Nu ca sunt eu emotiv dar stii ca sunt momente in viata cand lacrimile nu mai incap in ochi si se varsa .
Pe undeva pe acolo . Era ceva pregatit dar tot nu-mi inchipuiam ca Dana , colega mea preferata ma va colinda la mine in camera .
Agitatie mare in rest ...ultimele finisaje cu bucatele , soneria si usa au functionat la foc deschis , copiii - mogaldetele simpatice cu nasucul lor ros ne aduceau cate un zambet pe buze . Odata ca imi aduceau aminte de copilaria mea si inca odata ca erau simpatici rai ... majoritatea cantau colindul cu : '' Caprioare n-am vanat ; cei mai buni prieteni ai mei stiu ca am un cumnat caruia ma adresez cu apelativul de caprioara .
Am reusit sa vad si trilogia Santa-Clause cu Tim Allen . Cu nepotelul langa... ii citeam subtitrarea . Am trimis un mesaj sincer la 34 cunoscuti . Ceva de genul : copiii tin spiritul craciunului in viata in inima lor ... daca aveti un copil prin preajma aveti grija sa-i bucurati inimioara . Era ceva de moment .




Cadourile le-am desfacut a doua zi cand s-a trezit toata lumea ( deci am avut timp seara sa ma distrez inversand etichetele de pe cadouri) . Prima zi de craciun am petrecut-o in familie ( asa spune traditia parca) , cu masa traditionala de craciun , cu telefoane catre cei care n-au putut ajunge pe la noi . Am remarcat la o veche prietena o virtute care m-a facut sa o admir si mai mult decat am facut-o pana acum , si anume virtutea de ai face pe cei din jurul sau sa para mai buni . Astfel de oameni , care stau in micul lor colt ... si de fiecare data cand pot face ceva pt cei din jur , nu numai ca o fac fara sa clipeasca neasteptand rasplata ... dar e ca si cum ai participa la un maraton ... ea e in frunte , tu cazi , ea se intoarce , te ridica , te imbarbateaza si iti aduce aminte ca ai ceva ce ai uitat ca ai . Spuneam ca astfel de oameni iti dau sentimentul unei lumi mai bune decat credeai ca te asteapta . Iar eu astept de multe ori politicos , sa fiu salvat . De mai multe nereguli la soft . D-na Valeria .. respectul meu



A doua zi de craciun m-am simtit si mai rece ( si nemuritor ) decat ma simt de obicei si in afara ca am fost sa facem rezervare la un restaurant pe calea Moldovei ( voltera) si ca am stat cu surorile la cumparaturi in mall , unde am baut si eu un ceai de vanilie , altceva notabil nu am avut ocazia sa experimentez . A 3 zi am citit o carte primita cadou de craciun , am purtat discutii despre cat de bine s-au simtit ai mei in NO LIMIT , si am luat cina in familie . Putin stiam din faptul ca 1) taximetristul care m-a dus la hanovra ma stia de vreo 10 ani de cand e taximetrist in cartier la mine ( iar eu nu-l cunosteam ) si ca , ca orice taximetrist are chef de discutii . Cum a fost el in Irlanda si ce a muncit in tara de unde vine cea mai buna trupa din lume ( u2) , cum i-a murit o doamna din cartier de la mine pe bancheta din spate murdarindu-i taxiul cu 1 l sange ( motiv pt care s-a lasat de taximetrie dupa ora 21:00 ) ....
Ar trebui facuta o emisiune cu taximetristii . Au multe de povestit . peripetii .
2) Aveam sa am o seara mai placuta decat banuiam datorita bucuriei pe care am simtit-o alaturi de-o persoana speciala . Si daca ai citit postarea anterioara stii ca ma refer la Mirela . Bucuria a venit dintr-o imbinare : constientizarea / una care depaseste miza manifestarii fizice / ca nu imi faceam iluzii desarte in privinta ei ... si ca frigul langa ea l-am indurat cu spatele drept si cu un zambet ce incerca de multe ori sa se apropie ( de multe ori cu succes) de buzele domesticite de increderea pe care mi-a castigat-o .



Ne-am batut ( crunt ) in zapada , cum nu m-am mai batut cu vreo fata pana acum , nici macar cu vreo sora , ne-am incalzit la o cafea ( irlandeza , dar la fel de delicioasa ca funiginea la ibric ) si-un suc { fara acid ca luam pastile} . Ce-mi place e ca la fiecare rendez-vous cu domnisoara Dascal , timpul trece mult mai relativ . Doar stiam eu ca 10 minute cu mana pe o soba trec ca o ora , si o ora cu o fata , trece ca 10 minute . 4 ore la biserica sau la munca treceau inuman de greu ( cine lucreaza stie ) dar 4 ore cu Mirela trec ca road runner pe langa coiotul ala ghinionist .


Singura mea bunica in viata nu se simte prea bine zilele astea si am internat-o la ambulatorul din Iasi , unde i-au montat un aparat , dupa o incizie in piept , cu ajutorul caruia va putea respira mult mai usor . a 4 zi de craciun ne-am dus sa o aducem acasa . Drumuri bunicele , soferi mai putin buni . Tirurile pe langa care treceam ne umpleau de zapada fleoscaita , la schimb le ofeream traditionalul mortii matii de orfan . Da stiu , nu-i frumos ... poate nu avea incotro omul .


Prin orasul in care s-a nascut sorin ovidiu vantu am prins un post de radio local cu manele deci a trebuit sa tragem pe dreapta , aerul ce intra pe geamul deschis nefiind suficient sa-mi taie greata. In Iasi am prins cateva minute de guerrilla { :) } dar liviu era in concediu .
Doctorul bunicii mele era un tip desprins din filmele lui Tarantino . Parea mexican , nu avea accent moldovenesc , ba chiar avea si o penibila codita la par . Si mai avea si un asistent de culoare. In rest , bunica era mai fericita sa ne vada decat era in 45 cand s-a terminat al doilea razboi mondial . Pt a doua oara am fost [ mai mult pt buni ] la sf Paraschiva . In masina mirosea numai a mir la intoarcere .

Fiind un pic obosita , la iesire am dus-o pe bunica pe brate pana la masina , adica vreo 400 m . aaaa in biserica sf Paraschiva , la iesire un cuplu ma intreaba pe mine si pe caprioara daca stim pe unde se intra ca ei sunt turisti ( da ! si noi eram oficiali japonezi de la reprezentanta mitsubishi )
Sa nu ne prinda intunericul pe troienile , sau mai bine zis ulitele din satele municipiului Bacau , am mers si cu 200/h . Asteptam amenda pe str Hatman Berescu 8 a 2 . Previziunile noastre au fost intemeiate , mergand cu nu mai mult de 30 km/h . Mi-a placut ca la un moment dat pe la Izvorul Berheciului era un mini-ambuteiaj de vreo 6-7 masini . Toata lumea coborase sa-l impinga pe unul . Numai eu injuram de zi ( miscarea bai adormitilor , mai cu putere) pana la Stanisesti ( 60 km de bacau) am mai avut ocazia sa admir ca prostul , ce cei 6 megapixeli de la invechita mea camera-foto nu au putut surprinde . Imagini atat de pitoresti ca alunecam in nostalgii ale copilariei . Iarna pe ulita nu alta . Vederi din cartea de abecedar pe care-o tineam in manute la 6 anisori , nu altceva . Ce mai , mirific .... luna si stelele sus , in zare zapada acoperea ca o plapuma intreagul relief adormit , mai lipsea Hrusca cu lerul lui .

Dupa 10 ore pe drum , m-am cam bucurat de tava cu cartofi si friptura la cuptor acompaniate de ursus si vin de tara .
sanatate si multi ani bunica .