Romanian Top Hits 2011 - prima seară

După ce că Bacăul este atât de sărăcăcios în evenimente muzicale în comparaţie cu alte oraşe, mai vin unii acum {şi eu?} să cârcotească despre Romanian Top Hits. Auziţi...da chiar trebuie să se numească în engleză? Mai e nevoie să spun că Bănică Jr a fost singurul care a cântat în română?
În faţa prefecturii, ieri azi şi mâine, vor fi nişte cântăreţi care vin să-şi ia premiile acordate prin vot direct de către fani, pe internet. Hituri le spun ei. Da, probabil că toate melodiile de la radio zu, kiss, pro-fm şi alea 2-3 televiziuni de muzică rămase la noi - încă mai creează şi promovează hituri pentru cluburile din ţară şi pentru festivaluri organizate de autorităţi locale sau de către vreo bere. Fără să fi văzut MĂCAR un singur poster prin oraş, internetul a promovat suficient premiile astea, cât să fie prezenţi o groază de copii cu părinţii, săteni aflaţi în trecere prin municipiu, petrecăreţi simpatici (au fost câţiva) şi oameni în toată firea - care nu mai auziseră de Alessia, Roxana Nemeş, Fly Project, Vunk, Ellie White, Claudete, Sonny Flame, Jimmy nu ştiu cum...dar cu siguranţă au auzit şi-au venit ...pentru Ştefan Bănică Junior. Într-o mare măsură pentru el am fost la rându-mi. Sigur că vizual nu m-au deranjat dansatoarele fiecărei cântăreţe....Adică..să fim serioşi mă: în afară (nu, nu doar în Statele Unite) sau la Eurovizion, imaginea contează al naibii de mult. Prostituţie în loc de muzică? Asta o lăs pentru ăştia care nu s-au săturat (ajungă-vă bă hapsânilor) toată ziua - bună-ziua, să arunce cu piţipoancă de jur-împrejur. Zic doar că, vestimentaţia, părul, dansul provocator...toate astea le are în spectacol şi Christina Aguilera, plus multe altele. Acum să vedeţi standard-dublu: dacă fundul şi sânii fetelor nu m-au deranjat (şi nici pe voi ipocriţilor)...o MARE problemă o am cu ăştia care vin şi îşi dau jos tricoul, lăsând fetele din public nevoite să-şi caute barbeţică pentru salivă. Pănă aici bă pătrăţele Sonny înflăcăratule...nu-ţi permit mojicule. Păi măi Sean Paul wannabe, cu lipici la afoni (limitaţii cu marfă, frate, tare, mişto)...vii să compensezi lipsa talentului vocal cu figuri geometrice ?

Etno e un gen de muzică, care a luat populara şi a pus-o pe ritmuri dance (ro-mania, k1, hora, radu ile). Aseară, 3 contratenori au urcat primii pe scenă (după talentele locale) îmbrăcaţi la costum...ba chiar unul dintre ei semăna binişor cu Ronan Keating din perioada Boyzone. Mă scuzaţi pentru lapsus, dar nu le-am reţinut numele de trupă...doar că au cântat muzică clasică pe ritmuri house - club - pop dance (mai ştii, poate prinde la public). Voce aveau .... orice aş fi avut de comentat despre restul prestaţiei.

Făcând o comparaţie între fosta şi actuala voce de la DJ Project, Elena care a cântat 3 melodii aseară, mi-a confirmat încă o dată că LIVE e net inferioară Giuliei ... Fie şi pentru că n-a reuşit să cânte live 100%, având nevoie de un cd (o auzeam pe 2 voci). Fly Project sau proba cântarului pentru Tudor .... ce mănâncă băiatul ăsta? De când nu l-am mai văzut, a devenit supraponderal. Piesele lor nu m-au impresionat cât fluturii de pe chipul dansatoarelor din trupă ...şi că silueta lor arată perfect. Nu acelaşi lucru îl spun despre dansatoarele Claudiei (fostă Exotic) sau ale Alessiei. Lenjeria anilor 60 văd că prinde de la Inna încoace la multe cântăreţe şi dansatoare. Hotel Fm au cântat capodopera cu care au luat locul 19 (numai tvr-ul e de vină că au pus preselecţia de revelion) şi încă o piesă (interesantă, chiar bună) pe care nu o găsesc actualmente pe you-tube.
Înapoi la Alessia ... din cauză că a dansat, s-a schimbat, a fost interesantă ca şi spectacol, a cântat pe cd (sau o fi fost din vina sunetiştilor?).
2 măgării pe care nu le-am înţeles: Un dj de la un post de radio pe care nu-l ascult, îl invită pe un băcăuan pe scenă să-şi facă reclamă la respectivul post de radio. O fi partener media şi nu ştiam eu. Acelaşi Bulă, ca şi alţi bucureşteni care nu ştiu mai nimic despre Bacău, avea un ghimpe împotriva Monicăi Columbeanu, punându-i pe ăştia din public să o huiduiască. Ce dracu mă...vine unul de la postul retardaţilor (zu) să mă pună pe mine să o huidui pe Monica pentru că a apărut în tabloidele din Bucureşti? Are tupeu dj-ul nu glumă....

Ce-a fost mai bun au păstrat pentru la urmă. Nu pet-urile, cojile de seminţe, ambalajele de pe jos... doar pentru asta plătesc părinţii needucaţilor taxă de salubrizare (meltenismele nu se şterg aşa uşor) nu?
Recitalul ţinut de Ştefan Bănică Junior a fost de departe punctul culminant al serii. Cel mai bun produs muzical al serii, dacă nu chiar al întregii festivităţi. M-a dezmorţit, mi-a pus zâmbete pe chip, a creat hore în public atunci când a cântat Trandafir de la Moldova (degeaba e căsătorit cu o moldoveancă?) Uite un om care chiar iubeşte rock & roll-ul. Nu a avut nevoie de dansatori pentru a face spectacol, ci de o chitară (bine, două) o voce bună şi 9 sau 10 instrumentişti-vocalişti.  A cântat Dragostea doare, pentru un copil special (mă gândeam că-i un caz de care se ocupă Andreea la Unicef), Super-Love, Gustul dragostei, a revenit la BIS cu încă 3 melodii şi ne-a lăsat pe acordurile regelui Elvis - o melodie de 50 ani - Can`t help falling in love with you.
 

inconnus dans la nuit

Este de datoria artei să te ducă cu gândul la lucruri pe care nu le poţi vedea. Şi mai e ceva: oniricul. Subconştientul meu, pe care-l numesc inception jr, a luat wallpaper-ul pe care-l am pe telefon, asemănând-o pe o fată pe care nu o cunosc,cu una dintre puţinele fete pe care chiar le cunosc - Loredana.


Era trecut de miezul nopţii, eram pe vechiul pat din dormitorul mare...ea dormea, eu abia ajunsesem acasă de la muncă.
- De ce-ai ajuns atât de târziu?
- Şşşşşt ...vorbim despre asta altădată. Acum dormi.
Mă ţinuse ocupat un caz la care lucram; un bărbat care cedase nervos şi ameninţa că are să arunce în aer domiciliul unde rămăsese singur. Nu-mi amintesc cum l-am ajutat, dar sigur am făcut-o pentru că nu am fost chemat înapoi.
- Sigur vrei să dormi? Mă gândeam că am putea să mergem să ne bucurăm de pustiul răcoros de afară.
După puţin timp, eu într-un pulover subţire, nişte pantaloni simpli....ea cu părul desprins, o rochie dantelată şi mâinile strânse de braţul meu, pe o stradă slab-luminată, sub copacii agitaţi de vânt. Mergeam agale, fără vreo direcţie anume, bucurându-ne că eram singuri - un cadou de la Moş Crăciunul nostru secret.
Ne-am oprit într-o grădină publică, ne-am aşezat într-un şezlong şi ne-am petrecut vremea uitându-ne în sus la frunzele din ce în ce mai puţine, din cei 2 copaci înalţi între care era pusă acea cupă în care ea stătea cu capul pe pieptul meu. Îmi plimbam degetele prin părul ei, pe o direcţie curbată de bătăile inimii sale - pe care o simţeam odată cu căldura creată între noi.
Cântându-i Strangers in the night, am luat-o de acolo şi-am dus-o pe o cărare îngustă, de pe care din când în când mai vedeam luna - care parcă se juca de-a v-aţi ascunselea cu noi.
Frank Sinatra - Strangers In The Night
   
La capătul drumului, parfumul ei mă ameţise şi mă moleşise încât abia îmi găseam cuvintele s-o aprob când mă întreba: Nu te bucuri că am rămas împreună atâţia ani?.... însă uimirea de a vedea că ajunsesem pe un ţărm stâncos mă resetase. Oricum...ştim cu toţii că în vise nu te şochează la adevărata valoare, lucrurile uimitoare - ba chiar incredibile care ţi se ivesc în cale de nicăieri. Din întunericul în care fusesem până atunci, ajunsesem pe un ţărm stâncos....pe linia orizontului fiind o mare înroşită de reflexia norilor...şi o corabie de aceeaşi culoare. Stătea ca şi până atunci, lipită de mine....cu toate astea, privind în zare m-a strâns şi mai tare de braţ, lasându-se parcă intimidată de amploarea peisajului.
2 voci feminine mă strigau: Andreeeei ... Andrei ... tu eşti? Era o doamnă la vreo 40 ani, însoţită de fiica dânsei, pe care le ştiam din copilărie, dar pe care nu le mai văzusem de atunci. În curând în zonă se adunaseră mai mulţi oameni, pentru o paradă supervizată atent de armată. Multe căi de acces se blocaseră....noi doi trecând printr-un astfel de perimetru interzis. Un sergent stătea zâmbind de partea cealaltă a străzii, aşteptând să ne muştruluiască. Loredana l-a recunoscut ca fiind un prieten de-al tatălui ei...astfel că cearta promisă s-a transformat într-o discuţie prietenească, matinală, despre soţia lui, despre noi şi despre copii.
M-am trezit....m-am uitat lung la poza de pe telefon, am scris un mesaj şi m-am întors în vis.

Cowboys, aliens and smurfs

Vineri au ieşit 2 filme în State: Ştrumfii şi Cowboy & Extratereştri. Ambele au o premisă pe care-o crezi doar dacă ţi-a căzut recent o stâncă în cap: avatare în miniatură ajung în New York (film notat cu 4.2) şi extratereştri creaţi de Spielberg fură aurul văcarilor din Arizona anului 1875 (un mai mult decât onorabil 7 pe IMDB).
Cowboys and aliens l-am văzut aseară ... merită cele 36,431,290 $ încasate în weekend, clasându-se pe primul loc. Problema lor e că ştrumfii, film pentru copii, femei imature şi homosexualii care-l văd pe Neil Patrick Harris ca pe portavocea lor, au fost foarte aproape de ai detrona cu 35,611,637 $. Când îl ai regizor pe Jon Favreau (iron man) te aştepţi să atragi publicul comercial... cu atât mai mult cu cât producătorul executiv e un răsfăţat al box-office-ului: Steven Spielberg.
Aseară, la emisiunea lui Conan O`Brien, primul invitat a fost unul dintre cei 2 actori principali din Cowboys and Aliens: Harrison Ford (celălalt fiind Daniel Craig - 007). Aplauze îndelungate, urale, chiote de bucurie în gradena publicului. Ford, cu o oarecare doză de sarcasm, îi întreabă unde au fost în weekend?  Just. Corect. Cum să te duci la Smurfs în dauna Cowboys and aliens? Poate va avea mai mult noroc weekend-ul următor ....dacă nu cumva se lansează Muppets. Ironic, în aceeaşi zi, soţia lui Ford l-a dus pe fiul lor la The Smurfs, unde a plătit biletul, ieşind devreme de la Cowboys and Aliens - unde a intrat gratis. Haios cum îl ştiu, a zis c-o să încerce să îşi primească banii înapoi.
Sunt actori care-ţi garantează încasări mari pentru că au în spate mulţi fani care-i urmăresc şi filmele mai proaste. Pentru Star-Wars şi Indiana Jones, Harrison Ford şi-a creat fani die-hard. De la ei se aştepta să meargă în weekend să cumpere bilete la Cowboys and aliens. Uite că l-au trădat. În ce mă priveşte, aş fi plătit cu drag biletul, dacă Cinema-city l-ar fi adus în premieră, cum au făcut cu HP-7 sau Transformers 3, în loc să ne facă să aşteptăm încă vreo lună.