sâmbătă, 10 septembrie 2011

Club Zebra 15 ani. Concert Paraziţii, Bug Mafia, Maximilian, Bitză, Şuie Paparude



















Nu ştiu când a mai cântat Bug Mafia pe aceeaşi scenă cu Paraziţii, dar sigur ăsta-i motivul pentru care o bună parte din băcăuani, au venit azi-noapte în Zebra la concertul aniversar. Dressing code - aniversar !!!...poate jos, că la noi lumea era îmbrăcată de hip-hop.
Mi-am plătit biletul, mi-au dat o brăţară din hârtie şi mă puteam plimba nestingherit înauntru şi-n afara clubului. Având 2 ore de pierdut, am fost într-un bar să văd un blat (Oţelul-CFR). La 23:00 când lumea începuse să se strângă, minorii zburdau liberi (auzisem că-ţi trebuie buletin să intri.....pe naiba) la barul improvizat (ca şi scena sau sala - holul Casei de Cultură) lumea îşi  stingea setea cu cocktail-uri, bere la 0,33 sau energizante. Dj-ul (OldSkull) mixa piese hip-hop, piţipoancele dădeau târcoale scenei (într-o proporţie net inferioară Kremlin-ului) eu mă bălăngăneam până la graniţa dansului. Maximilian a urcat pe scenă în bucuria prietenilor, cunoştinţelor şi fanilor de acasă, a cântat piese pe care doar eu nu le ştiam, a salutat proiectul Casa în repetate rânduri şi-a semănat cu James Franco. Mă întreb: Cheloo ce zice de ultima piesă a lui Guess Who cu Marius Moga. Probabil acelaşi lucru ca şi mine: Alt Puya bă?
 


Surprinzător, organizatorii au respectat aproape nemţeşte programul fiecărui invitat. Bitză a urcat pe scenă cu omul lui de aripă şi mi-a adus aminte că-mi place Punk for Life. Mai mult decât atât...sunt printre ăia care au ascultat tot ce-a scos vreodată Bitză . Ascultat seara, când eram cu moralul la pământ, mă înfuria când eram liniştit, îi admiram versurile şi atitudinea de a cânta mândru că e rârâit (deşi aseară nu mai părea) . Deja lumea era cu ochii pe Ombladon şi Freaka, da asta nu`nseamnă că mâinile nu urcau şi coborau odată cu ritmul impus de Bitză.


Vicii a cântat ceva mai târziu, când întârziatul Cheloo a ajuns şi el în club, dar Următorul pas a cântat-o fără Tataee. Take me slow nu mi-a transmis nimic....ştiu că-i place să cânte şi blues-uri, mie nu.
Paraziţii. I-am văzut toamna trecută în Privilege. Concertul ăla a fost, strict în ceea ce-i priveşte pe Cheloo, Ombladon, Freaka şi publicul, mai entuziast decât ăsta. A transmis mai mult nerv.

Eu zic aşa...între Steaua şi Dinamo, Paraziţii sunt Dinamo, Bug Mafia - Steaua. 2 trupe care aparent au fani unii împotriva celorlalţi, da-ntre ei e-o relaţie de respect profesional şi poate chiar prietenie. Paraziţii sunt mai spectaculoşi, la fel cum joacă şi Dinamo.....da Steaua joacă-n Europa, e constantă, are fani mai mulţi...rămâne valabil şi pentru Bug Mafia.

Cu o plăcere rar-întâlnită la mine, mă uitam la buzele unor fete care ştiau versurile atât la Mafia cât şi la Paraziţii. Unul cu un joint stătea lângă Cătălin (colegul cu care-am fost la concert) şi mine. Bravo c**ie. Păi dacă nici la concerte hip-hop nu poţi fuma ceva ce sper c-o să devină legal în curând.

Un suporter devotat îşi ridică, adică-i oferă şapca lui Cheloo...şi ăsta-l refuză scurt, după care-şi vede mai departe de incitat la revoltă. Acuma...de câte ori aţi văzut la concerte, artiste care să refuze pluşuri, maimuţoi şi alte cadouri (pe care recunosc că le-am mai făcut şi eu) ? Tot la fel de multe dăţi am observat şi eu.
Ca şi astă toamnă, i-am cântat iubitului preşedinte Veşnica Pomenire, cu degete în aer ....

La final, au cântat în romgleză o piesă nouă (cred că se numeşte M-am trezit) pe care au şi părăsit scena, lăsând loc de aerisire până să urce şi Mafia să-şi facă treaba.

La poze toţi au fost amabili...până şi bodyguarzii, deşi te ţineau la respect.
Nu ştiu când au ajuns Caddy şi Tataee, dar ştiu că Uzzy se răsfăţase cu o găleată plină de gheaţă şi ceva ameţitor până să ajungă băieţii în culise. Practic, până a început concertul Mafia, Uzzy era praf. Cu toate astea, omu s-a simţit bine, s-a achitat de datorie, i s-a rupt p**a, a întrerupt piese, i-a enervat pe colegii de trupă prin lipsa de profesionalism, a aruncat cu apă şi bere pe ăştia din public (inclusiv eu...speram să nu fie urină...cum auzisem mai demult că s-a întâmplat la un concert de la mare)


Piese de pe albumul nou, piesele care i-au consacrat şi băieţi care iubeau trupa asta. Asta am văzut vreme de-o oră. Şi pe băieţii de la Paraziţii care chicoteau pe bună dreptate, cât de comic e Uzzy când e beat. Mai surprinzător e că după ce-au coborât de pe scenă, baieţii n-au plecat, cum fac atâţia alţi artişti (da...spun că Paraziţii şi Bug Mafia sunt nişte artişti) şi-au rămas prin club, pe canapea, să bea, să fumeze (ţigări).
La Şuie Paparude deja firul se rupsese. Nu doar eu, ci mai mulţi ne-am văzut de treburi.
A fost un concert bun. Nu senzaţional...nu ştiu dacă e ceva de povestit sau de scris pe blog, dar fiind primul concert în care-i văd pe Mafia şi mai ales în aceeaşi locaţie, rămâne ceva deosebit.

vineri, 9 septembrie 2011

cred că pentru asta trăiesc


LAUGHS! from Everynone on Vimeo.

la joacă

Acum câteva luni, o televiziune locală făcuse o ştire din starea deplorabilă în care se aflau scânciobele aduse de vechiul primar al Bacăului: Dumitru Sechelariu în părculeţul cartierului în care stau de 26 ani. Sârme ieşite în afară, bare îndoite sau rupte, glod, scânduri cu aşchii pregătite pentru pielea bieţilor copii.... Nepotă-miu a venit de atâtea ori în casă însângerat, plin de vânătăi...dar cumva fericit. Se juca. Şi noi ne juleam cotul şi genunchii, în nişte vremuri când parcul era doar plin cu iarbă. Ne făceam porţi şi jucam fotbal, măgăruş, obligata, miuţa, iarna ne făceam cazermate, ne ţineam de mâini şi jucam ţară ţară vrem ostaşi. Am fost destul de supărat când au venit să-l amenajeze. Dar hey...generaţia mea crescuse (am început să mă întreb: cât ţine o generaţie? 10-15 ani, nu?) şi celor noi le plăceau scrânciobele. În fiecare seară părinţii veniţi de la muncă îşi scot copiii în părculeţ şi stau până la căderea întunericului.

Astăzi, stând în grădină lângă cuşca cu peruşii mei terorizaţi de pisici, aud câţiva copii strigând ca din gură de şarpe: S-a deschis părculeţuuuuul, veniiiiţi! În 2 săptămâni băieţii aduşi de Consiliul Local (adică Dragoş Benea) au scos fierul vechi existent şi au montat noile scrânciobe. Ce e foarte bine e că sunt concepute să îi facă pe copii să facă ceva mişcare...şi asta pentru că vor ei, nu că se simt obligaţi.




miercuri, 7 septembrie 2011

Lady Antebellum - We owned the night - free download


Pe 13 septembrie ar trebui să iasă noul album Lady Antebellum, una din trupele mele preferate, de la Need you know, până astăzi. 12 piese country pop-rock, după cum urmează:
1)We owned the night - piesa care dă titlul albumului şi totodată cea mai bună melodie de pe album. 4*
2) Just a kiss - adică preambulul noului album, difuzată la sute de radio-uri din State. 3*
3) Dancin away with my heart - sună a piesă de umplutură. 2*
4) Friday night - e piesa aia country pe care o asculţi să te montezi, înainte să pleci în oraş. 2*
5) When you were mine - versuri a la Taylor Swift, per total mediocră. Refrenul e un pic interesant. 2,5 *
6) Cold as stone - o piesă de stare, lângă paharul de whisky, gândindu-te la durerile unei despărţiri. 3*
7) Singing me home - în aceaşi linie melodică a albumului, o piesă cu refren accentuat. de ţinut ritmul cu cizmele lovind de podea. 2,5 *
8) Wanted you more - crezi că ai mai auzit melodia asta în alte 20 cântece. aştepţi refrenul să creşti tempo-ul...dar n-ai s-o faci. You`re the things I wanted from life ... 2,5 *
9) As you turn away - pian extrem de suav, versuri bunicele, un duet feminin-masculin extrem de reuşit. Pariez ca va fi single în 2012. 4*
10) Love I`ve found in you - o piesă de carnaval, de voie bună, alertă şi vie. 4*
11) Somewhere love remains - dacă Savage Garden ar fi cântat country aşa ar fi sunat. 3,5*
12) Heart of the world - o ultimă piesă lentă, de dansat încet cu iubita în braţe.  3*
DOWNLOAD 
Cu gândul versului din ultima piesă vă lăs şi eu ... Love is the heart of the world .

qualche giorno bellissimo


Din motive care-mi scapă, Bacăul era scăldat în întuneric aseară când am plecat la un pub, să vedem România-Franţa.
Ia uite mă....au aprins nocturna de pe stadionul municipal şi n-a mai rămas energie electrică pentru restul oraşului? La magazin, întreaga coadă era formată din ronţăitori de seminţe, pe undeva normal.
Apoi s-a întâmplat ceva neaşteptat: străzile erau pustiite, lumea speriată de bau-bau se retrăsese în bojdeucele fiecăruia, la terase şi baruri...sau ca, cărăbuşii, s-or fi dus pe stadion să ia lumină.
Hormonel n-a vrut să vină la meci, fiind prea obosită după o zi de muncă (sau dezinteresată de fotbal...ca mai toate fetele).....dar tot am trecut în fugă pe la ea să-mi dea un pupic.
Aveam întuneric, un aer răcoros spre rece, îmbrăcăminte Zara şi H&M (deci mă simţeam bine în pielea mea) şi pe deasupra, în căşti - ce cred că are şanse să fie piesa nr 1 pe best of-ul meu din 2011
Shakira & Miguel Bosé - Si Tu No Vuelves
   
Ca şi Gil (din Midnight in Paris) în imaginaţia mea, eram în alt loc şi-o altă perioadă.Vremuri în care nu ştiam ce-i lumea şi doar încercam să ghicesc ce-ar putea fi (adică, când eram un ţânc). Păi dimineaţă auzisem că se lucrează la un scenariu pentru un nou X files în 2012. Până atunci avusesem o zi chiar bună. Unde mai pui, că se simţea toamna (am menţionat de atâtea alte dăţi cum mă simt în al 3-lea anotimp) ieşise Esquire, citisem ceva bun de Gheorghe şi stătusem năuc, de vorbă cu o persoană care sfida paroxismul (mă amuză ciudaţii). Până şi la Selgros am avut norocul de a nu sta la anaCOADA de cărucioare pline de cumpărături şi reuşisem să plătesc înainte de casă. Era ziua Mirelei, dar părea şi-a mea.
Asta până ni s-a zis că nu avem voie să mâncăm seminţe la meci, până s-a terminat 0-0 şi totodată şi şansele reale (niciodată miracolele n-au fost de partea echipei naţionale) de calificare la Campionatul European din anul apocalipsei.
Manuale d`am3re...film italian văzut acum 2 seri. Dolce pelicula. 3 poveşti de dragoste nepotrivită. Mulţi napolitani altruişti, indiferent de vârstă sau situaţie. Frumoasă ţară, superbi locuitori, femei rafinate şi nebune (mă enervează că tot trebuie să spun în sensul bun....eu nu folosesc nebun în sensul rău). Filmul ăsta m-a îmbătat...fără să fie 3d, m-a făcut să mă simt ca şi cum eram printre ei. Nu mai contează că aveţi oportunitatea să-l vedeţi pe Robert de Niro chinuindu-se să vorbească în italiană, sau pe Monica Bellucci din nou goală (adică sânii). La final mă trezeam vorbind italiana cu sor-mea, venită 2 săptămâni din Bologna.
Mi-e ruşine să recunosc că am fost din nou luat de prost. Apollo 18 s-a prezentat ca un documentar cu imagini reale, scurse de la NASA, când de fapt e un semi-horror regizat şi plin de clişee lingvistice (houston). Asta am înţeles-o abia după vreo 60 minute din film.
Întrebare: aţi păţit asta vreodată: Cineva cunoscut, prieten, iubită, familie...să consume dincolo de limită şi să devină prea fericit (nu teoctist) punându-vă într-o situaţie iritabilă. Nu beat...nu că provoacă scandal....pur şi simplu e mai simpatic, dar tu nu eşti obişnuit cu el în starea respectivă şi te deranjează. Acaparează discuţia şi te simţi ruşinat de ce ar putea crede cei care sunt cu voi doi. N-aţi păţit-o? Aaaa, păi nici eu.

duminică, 4 septembrie 2011

my giulia


Mă uitam peste postarea din ianuarie (ultima dată când te-am văzut) destul cât să nu mă repet în prezenta. Ai inbox-ul plin de complimente zilnice, de la oameni sub 35 ani, nu văd rostul să mai spun aici cât eşti de drăguţă, diminutivată sau gospodară cu finanţele. Pentru asta există reţele de socializare (Lacul Roşu şi Cheile Bicazului huh?).
E o rutină să cânţi aceleaşi piese în locaţii care nu înseamnă de cele mai multe ori, mai mult decât meseria-hobby pe care o ai. De oboseală, drum, nervi adunaţi în cursul zilei, nu ţin cont nişte băieţi şi fete (sau alaiuri cu mirese) veniţi să plece distraţi, ameţiţi (mai puţin bieţii băieţi veniţi cu maşina, care stăteau în compania unei cola). Pentru ei eşti la fel de proaspătă ca dimineaţa. Apropo...am văzut un bobârnac (involuntar) peste nasul concetăţenilor mei: haine soioase, băieţi fiţoşi şi fete dichisiţe, decolteuri care frizau cea mai veche meserie din lume. În timpul ăsta...tu, Maxx şi Gino aţi fost îmbrăcaţi casual, ba chiar sport, prietenesc. 
De la 23:00 la 01:00 am aşteptat cuminte lângă cubul scenă, fără să beau mai mult de 0,33 ml. N-am vrut să risc nici 0,1% să spun prostii pt că aş fi fost euforic (cum am văzut specimene pe lângă mine).
Interesant câte fete semănau cu tine în lumina slabă a Kremlinului, înainte să ajungi obosită de la Covasna.
În concertele de până acum, niciodată nu am stat mai aproape de tine decât aseară...dar hey, oricum mă simt un mic-privilegiat când eşti prin preajmă.
Din alte seri în care mă simţeam forţat de împrejurări să dansez şi după ce terminam benzina, ştiu că, din când în când, playlistul te ajută cu puţină energie. Adică sigur sunt pasaje din melodii care ţin loc de energizante (şi apropo, am înţeles de la un doctor, că îţi ditrug ficatul). Simţeai că patul e cel mai bun prieten al tău (şi mie îmi ploua cu stele în gură) şi totuşi, de nicăieri mai venea un pic de energie. Dar tu ştii asta foarte bine copil al scenei. Da chiar..... eşti în căutare de talente noi? Aşa-i că ideea de acompaniament vocal a plecat de la Gino?
Uitându-mă la pozele făcute, am observat că îmi lipseşte Giulia, acea Giulia care-mi trimitea un pumn spre cameră [ paparazzi style :) ]
Măăăăăăi .... mulţam de mâna de ajutor dată la filmat, în timpul piesei Mi-e dor de noi (melodie care începe să-mi aducă aminte de altă piesă dragă mie).
Dar şi mai mult ţin să-i Mulţumesc lui Ovidiu pt acces direct, şi lui nea Gherasim pentru că a fost simpatic şi mna...cam asta-i tot.

 Sper să ne revedem până pe 7 noiembrie.
Dacă prin orice fel, conţinutul postării de faţă, te deranjează ... spune-mi şi-o să dispară.