11.11.11 - I am the End!

Mulţi dintre cei care credem în alte lucruri decât religii, divinităţi şi-un sens clar al existenţei, am fost crescuţi în familii care cred toată viaţa într-o entitate superioară. Sfârşitul lumii junior, adică 11 noiembrie 2011, a venit mai mult ca suport de glume în matinalurile de la radio, în presă şi la televizor. Adică să fim serioşi: indiferent cât de dobitoc ai fi, n-ai cum să crezi în sfârşitul lumii, dacă te trezeşti vineri 11.11.2011 şi te uiţi în calendar. În dimineaţa asta fiind la lecţii de condus, n-am avut absolut nici o problemă cât am stat la volan şi n-am avut nici o teamă de neprevăzut. Că două accidente erau aproape iminente cât eram în autobuz...asta ţine de (ne)priceperea unei doamne de a conduce şi de neatenţia unui domn, şi nu de profeţii (BRUCAN E MORT). Hollywood-ul, care nu scapă prea multe ocazii de a-şi pune imaginaţia la muncă într-o manieră superficială, a venit cu filmul 11.11.11. Substratul vine din zecile de pagini de internet care dezbat subiectul, de o mitologie modernă. Pe scurt: nu că vine sfârşitul lumii...dar se deschide, din nou după Halloween, o poartă între lumea materială şi cea mai puţin materială.  Că vorbim de 11 noiembrie, de 12-12-2012 sau MAI ALES 21 decembrie 2012 (fan-club mayaşii) toate miturile anilor 2000, ţin de deschiderea unei noi ere, o luminare dacă vreţi, conştientizarea unor fenomene ce-ţi ghidează viaţa, fenomene ce vin fie de la Dumnezeu (dacă ai credinţă)  fie din cosmologie. Cum sunt destul de sceptic şi zdravăn la cap, nu-mi pierd vremea prea mult cu teama unor schimbări radicale ce vin din cer sau dincolo de el. Filmul e despre un scriitor ateu (până aici stăm bine) care se întoarce în Barcelona, după ce e scos din sărite de aceelaşi unu repetat în diferite ocazii nefericite. Tatăl, menajera, fratele şi-o colegă dintr-un grup terapeutic, îl scaldă în dogme, îl irită cu basme religioase şi încearcă să-l aducă la calea cea dreaptă. Fiind făcut de regizorul SAW, n-am avut prea multe aşteptări, nu credeam că filmul o să sclipească în nici-un moment şi-n mare parte aşteptările mi-au fost satisfăcute. Dar filmul, ca şi Priest sau The Rite, Exorcistul (toate 5) sunt mai mult un pretext să mă adresez nevoii unora de a-i speria pe alţii, fragilităţii credinţei altora care aşteaptă judecata de apoi, extratereştrii sau furtuni solare (ei, dacă o să fie prea cald poate vine din nou un potop şi ne salvează noe junior) în 2012-2013. Poate au rămas destui care nu pleacă urechea la balivernele astea....dar sigur sunt destui dispuşi să creadă în sfârşitul lumii. Sigur că sfârşitul lumii va veni...dar până atunci vom muri cu toţii aflaţi în viaţă acum - din cauze naturale, accidente. Când soarele se va stinge, îşi va epuiza energia adică hăhăhăăăăăăăăt peste milioane de ani, atunci da...cred că viaţa nu va mai fi posibilă pe Pământ.
Eclipse, alinieri ale planetelor, calendare mayaşe, comete şi asteroizi care trec pe lângă noi...toate ţin de cât de puţin educat eşti şi-n acelaşi timp lipsit de discernământ. Cred că de asta există şi atâtea religii şi secte. Până la urmă trebuie să mănânce şi Oreste o pâine.

Tot binele din lume, chiar dacă mie îmi rămâne mai puţin

Mă gândesc cu teamă la cum o să arăt după ce mă tund în câteva zile. De mai bine de 8 ani, mă tund singur. Cu foarfec, un aparat de tuns şi-un pieptăn, fără să văd ce-mi fac de la ceafă în sus. Altfel, sunt omul Esquire...căruia nu-i pasă prea mult preţul, atât timp cât am banii, ci mai ales calitatea. Dar nu văd la părul meu, ce-ar putea să-mi facă doamna de la frizerie şi nu pot eu. Azi am băut cel mai bun whiskey la care au ajuns papilele mele gustative: Glenfiddich (puteţi lua numele copy-paste, să-l aşterneţi pe Google) şi mă duceam cu gândul, răsfoind The Big Black Book, la confortul şi rafinamentul unora care-au trecut peste sărăcia altora, suficient cât să-şi permită un SUV, o vilă într-un cartier rezidenţial şi haine de lux. Adică, cei care se respectă mai mult decât epigonii lui Iliescu. E posibil să nu fi ajuns la postarea asta dacă aseară nu vedeam avanpremiera de la Tower Heist. Filmul mi s-a părut mult sub aşteptări, dar o idee de ici, una de colo....şi uite aşa mi-au venit câteva idei în monolog (că n-a prea fost cazul de idei în dialog pe blogul ăsta). Spunea Dobro că avem adânc sădit în noi, binele...idei altruiste. Că nu ne putem simţi bine decât când le este bine celor din jurul nostru. Mai spunea Dobrovolschi, că ideea asta se justifică prin faptul că un copil va râde dacă un adult îi zâmbeşte. Am fost de multe ori în ultimii ani, suspicios la adresa unor bebeluşi şi copii care se uitau la mine în mulţime şi nu la alţii. Le zâmbesc...şi după ce mă scanează cu ochii lor mari, îmi întorc zâmbetul. DOVEDIT!!! Da, copilul îţi va zâmbi dacă-i zâmbeşti. E o probă suficientă? Deci, gata? Sigur avem binele în noi...şi avem nevoie de religie doar pe post de paznic, să fim siguri că nu pleacă fără să-şi motiveze plecarea? În Tower Heist, bătrânul Alan Alda fură. Adică face speculaţii.....şi ca şi PSD-ul înainte de epoca PDL, ia de la săraci şi dă la bogaţi (adică lui). Ştim cu toţii că Sorin Ovidiu Vântu nu-i singurul animal, care ia economiile unor săraci naivi. Există binele în bogaţi? Sau doar a existat şi-a migrat odată cu primul cont bancar? Dacă de mâine eu sau tu, ne-am apuca prin mijloace nu tocmai ca la carte, să facem bani, să ne permitem să mâncăm la 4-5 stele, o maşină cu un motor peste 1,5 L, o amantă şi să corupem oameni.....am mai fi buni? Te gândeşti: Depinde! Sunt bun cu familia mea, prietenii mei. Nu poate fi bine pentru toţi. Adevărul meu e minciuna ta. Normalul tău e anormalul meu. M-am ajutat singur când nu m-a ajutat statul, sistemul. Naivule...chiorule...unde vezi tu bine? La săraci? Nu sunt educaţi, n-au pretenţii...se mulţumesc cu puţin. Nu-ţi dau undiţa, dar poate eu faţă de alţii, te învăţ să pescuieşti. Ia-mă model....profită şi tu de corupţie, prostie, naivitate sau speră că n-ai să mai fii un om bun dar sărac, după motto-ul: speranţa moare ultima....dar tot moare.

Puss in boots - a itty bitty kitty cat

După o seară la bere cu băieţii şi o pereche de cătuşe primite de la o promoteriţă Desperado, în dimineaţa asta m-am uitat la un film care m-a bucurat mai mult decât victoria lui Dinamo cu 3-2 pe terenul CFR-ului. O comedie animată, cu un Zorro-pisoi curajos dar şi mi-wow de amuzant, o Selma Hayek (Kitty Softpaws) la fel de iscusită ca Angelina Jolie în Kung-Fu Panda 2 şi-un ou plictisit de moarte....adică Zack Galiafinakis din Bored to Death...sau pentru largul public: bărbosul din Hangover. Nu iese din tiparul ACORDUL PĂRINŢILOR, ba chiar te aduce în pielea unui copil care se bucură de o bătaie cu bulgări din nori, după ce-au urcat pe vrejul magic al lui Jake. Are un meritoriu 7 pe IMDB şi poate fi, dacă nu un erou pentru copiii care încă nu l-au cunoscut pe Zorro, măcar un film drăgălaş şi amuzant pentru o duminică dimineaţă. Vorba celor de la Pro-Fm: enjoy. Puss e o pisică cu  manta, cizmuliţe, suflet, fler şi şarm IAR intriga filmului are o dinamică cu aromă lat“I am but a humble gato looking for his next meal.
I am known by many names — The Ginger Hit Man, Chupacabra, Frisky Two Times ...aşa că nu-l luaţi pe seducătorul ăsta cu blană în serios.