Dark Shadows - Impresii

Am renunţat involuntar la o cină tradiţională, cu câţiva cercetători veniţi la facultatea unde-mi fac masterul, pentru a vedea filmul ăsta.
Cinematografia primează în filmele acestei consacrate sfinte trinitate a ciudăţeniei: Tim Burton regizor - soţia Helena Bonham Carter actriţă - Johnny Depp în rolul principal. A funcţionat de atâtea ori şi funcţionează şi aici. Deşi nu mai sunt la prima tinereţe, nu ştiu mai nimic despre serialul de la care a plecat filmul ăsta. Tot ce ştiu despre el e de la late-night show-urile pe la care s-a perindat Depp în ultimele 2 săptămâni.
A fost odată ca niciodată....Barnabas Collins, plecat cu familia dintr-un Liverpool foarte pitoresc, extrem de vintage, într-o Americă plină de promisiuni, pe la începutul sec. XVII, e îndrăgostit de Josette, ea de el şi asta ar fi în regulă, dacă 3 n-ar fi deja o mulţime şi dacă Barnabas nu i-ar fi frânt inima unei vrăjitoare (mult mai frumoasa Eva Green) cu un nume la fel de franţuzesc ca şi originile ei: Angelique. Într-un decor apocaliptic de poetic, Barnabas trebuie să o vadă pe Victoria, obligată de Angelique să se sinucidă, cum i se scurge ultima fărâmă din viaţă.....după care încearcă s-o urmeze în următoarea formă a existenţei. Nţu spune vrăjitoarea, care-l transformă într-un vampir cu aspect mai ridicol decât scârboşeniile din Familia Adams. Cum dragoste cu sila nu se poate, Barnabas e băgat într-un sicriu şi îngropat ..... până în timpul prezent din film, adică, coloraţii ani 70.

Imediat ce e eliberat, revine la domeniul pe care-l deţinuse, la descendenţii familiei Collins....intrându-şi în drepturi cu puţină hipnoză şi mult şarm (are un fel de a-şi mişca degetele alea lungi, parcă ar fi picioarele unui păianjen în aer).
Tot acolo, vine din New-York, pentru postul de guvernantă la copiii familiei Collins, o tânără internată la nebuni de către părinţi, din cauză că-n copilărie avea o prietenă-fantomă, care se întâmplă să fie Josette lui Barnabas.
Urmează o serie de scene comice cu un Johnny Depp amuzant, ca un extraterestru venit de pe altă planetă, în timp ce încearcă să se adapteze la timpurile moderne....re-deschiderea afacerii familiei (o fabrică de conserve de peşte).... şi bineînţeles acelaşi triunghi amoros Barnabas-Victoria-Angelique.....care-ţi lasă impresia că scenariul nu ţine cu personajul principal. Păcat de ultimele scene din finalul filmului, care e mult prea siropos şi Vampire-Diaries-istic pentru mine.

Nici până la final nu m-am lămurit care personaj e mai interesant, mai captivant...prostuţul elegant Barnabas care aduce cu Michael Jackson în ultimii ani din viaţă, superba Angelique (chiar şi când pielea ei devine porţelan care pierde câteva cioburi) sau dr Julia Hoffman (la fel de bună ca-n The king`s Speech - Helena B. Carter).
Deşi discretă, Michelle Pfeiffer e din nou o prezenţă agreabilă, în fruntea blestematei familie Collins...sau Alice Cooper cântând într-o cămaşă de forţă.
Nu-i un film profund, nu e cea mai bună muncă a lui Burton (cred că rămâne Sleepy Hallow), dar coloana sonoră şi obişnuitul geniu de serviciu: frumuseţea morbidă Johnny Depp, care joacă rolul ăsta atât de natural... merită atenţia voastră pentru aproape 2 ore.

 

The Dictator - Impresii

Staţi măi la locurile voastre....nu e vorba despre Traian Băsescu. Dar vine într-un moment în care socialii vin din nou la putere (ex: Franţa, Grecia, România) şi după câţiva dictatori căzuţi. Ba chiar întreg filmul îi este dedicat miicimei lui: Kim Jong Il (retardatul ăla din cea mai îndobitocită ţară din lume: Coreea de Nord). Sacha Baren Cohen (după Bruno, Borat şi Ali-G) vine cu un nou film care va prinde bine în cinematografe. Numai la avanpremiera din seara asta (miercuri) să tot fi fost vreo 200-300 inşi. Dar să vă spun de ce-o să prindă: pentru că genul ăsta de umor, controversat, necenzurat, îndrăzneţ şi tabu, a prins ori-de-câte-ori a fost exploatat. Fie că-i vorba de parodii gen Scary Movie, The Simpsons sau mai nou Family Guy, plus atâţia şi atâţia stand-up comedieni sau ROAST-urile Comedy-Central, întotdeauna corectitudinea politică a deranjat...astfel că-n momentul în care vine cineva şi-o spune cu voce tare...iese în faţă. E stilul care l-a făcut mare pe Howard Stern....care e mare fan de-al lui Sacha Baren Cohen.

Chiar dacă filmul şi glumele din el, par gândite doar pentru a amuza, n-ai cum să nu te gândeşti, în timp ce Aladeen Efawadth îşi prezintă motivarea, de ce e dictatura atât de bună, distractivă şi la îndemână...că deştepţii ăştia din State, cu Ordinea lor mondială şi cu Legea Patriotului (aia, dată după 11 septembrie) au făcut din Democracy - o dictatură perfectă, atât doar, că lesa e mai mare. 

Amiralul general Aladeen (pariu că mulţi americani, habar n-au de Lampa lui Aladin) îşi duce liniştit traiul în mica lui dictatură din Waadeya, abolind sute de cuvinte din dicţionar şi înlucuindu-le cu numele lui, jucând Wii cu decapitări (parodiază până şi atentatul de la Olimpiada din Munchen) respectându-şi orgoliul nemărginit şi lăsând sosiile să moară în locul lui. Cum de ce? Pentru că nu s-a masturbat niciodată şi frustrările sexuale l-au făcut ce e. Şi-n timp ce lucra el liniştit la îmbogăţirea uraniului şi la programul lui nuclear....ONU i-a cam stricat petrecerea, silindu-l să vină în New-York să stea la discuţii, sau să suporte consecinţe armate. 

Aici e săpat de fratele sau unchiul (?) lui duplicitar - Tamir (moştenitorul de drept al Waadeya) şi după ce-şi deprimă torţionarul, pleacă în jungla Brooklyn-ului, fără barbă - deci un nimeni, până ajunge la magazinul activistei  Zoey. În timp ce e înlocuit de o marionetă fără creier, Tamir deja împarte resursele de petrol către Gazprom, Bp, chinezilor şi Exxon mobile şi vrea să instaureze democraţia în tradiţional oprimatul stat arab. Nu atâta timp cât Nadal e prin preajmă, da? 

Luaţi peste picior sunt mulţi în filmul ăsta: Megan-Fox, Schwarzenneger, Ahmanidejad, Morgan Freeman, Ellen DeGeneres, Halle Berry, Obama şi mulţi alţii, pe mine şi restul misoginilor din lume, m-a uns la suflet cu glume ca: îmi pare rău...am veşti proaste pentru voi: ai născut o fetiţă, unde e coşul de gunoi? Sau: aaa, eşti însărcinată? Ce vei avea? Un băiat sau un avort?
De asemenea, OST-ul e de ascultat.